Vara promisa...

Speri s-ajungi să furi târâş-grăpiş
O privire soarelui ieşind din mare... ?
S-asculţi scâncind un fir de nisip
sub picior crăpat de scoici la ţărm...
Să-ţi fiarbă valurile pielea-n spume
şi să-şi spargă talazurile
spre dulcele-ţi înec din fiecare vară... ?

Visezi...

Degeaba speri să furi
măcar un vers şi-o adiere mării,
măcar un grăunte de nisip şi-o rază verii.

Visezi...

Căci fără el, nici val, nici rază n-are vară.

Tu...
o să rămâi aici, numărând
flori de tei
risipite pe trotuar
topit
de-aceeaşi vară
şi vise muribunde plutind
pe-ale mării închipuite unde.

El...
o să iubească alte mări,
şi alte raze şi fire de nisip
în visu-i de străin,
topit
de-aceeaşi vară.